Vă oferim o oportunitate excelentă de a vă pregăti de examenul de terminologie medicală cu formatori de înaltă calificare. Într-o atmosferă prietenoasă de muncă, veți practica comunicarea lingvistică în mod sigur și încrezător. Prin intermediul simulărilor, exercițiilor de grup și conversațiilor individuale, vă veți focusa pe pregătirii speciale pentru comunicările zilnice din clinicile din Germania.
Pentru a obține autorizația pentru dreptul de libera practică ca medic în Germania, pe lângă calificările profesionale, trebuie să demonstrați și cunoștințe suficiente de limba germană. Examenul de terminologie medicală (FSP), de care are frică toată lumea, testează competențele dvs. lingvistice și capacitatea dvs. generală de a comunica. ACADEMIA CERTA se focusează pe acest examen.
Cursurile sunt destinate medicilor care au obținut deja un certificat TELC-B2, Goethe-B2 sau un certificat de nivel mai superior și acelora care ar dori să își continue cariera profesională în Germania. Învățați și antrenați-vă cu colegii care se confruntă cu provocări similare ca dvs. Acest lucru garantează o atmosferă de lucru intensă și un schimb activ de informații.
Cursurile ACADEMIEI CERTA durează patru săptămâni. În acest timp, vă veți familiariza cu cerințele examenului FSP. Prin conversații simulate dintre medic și pacient și prin conversații experte dintre medici, veți practica comunicarea zi de zi. Pe lângă pregătirea în grupuri mici, oferim și instruire individuală. Acest lucru vă oferă siguranță și o pregătire bună pentru susținerea examenului.
Cursurile ACADEMIEI CERTA se bazează pe o structură clară. Învățați în mod sistematic frazele de care aveți nevoie. Participați activ în cadrul cursurilor pentru a beneficia la maxim! Astfel, veți susține cu încredere examenul.
Experiența mea cu privire la examen:
A sunat alarma. După câteva secunde m-am trezit: astăzi este ziua examenului! Am deschis geamul. Era o zi perfectă, luminoasă, cu o lumină irezistibilă a soarelui. „Oare să mai repet puțin terminologia medicală sau să iau micul dejun?” – m-am întrebat. „Nu uita să mănânci dimineața!” – mi-am amintit de vocea doamnei Željkica. Doamna Željkica este consultantul meu și trebuie să admit că mi-a dat multe sfaturi excelente. Dar ca să o laud pe doamna Željkica, am nevoie de câteva pagini.
Am luat micul dejun și am lăsat terminologia medicală pe masă. Eram incredibil de relaxat. Ei bine, am practicat deja de o lună cu profesoara mea Cristina. Dumneaei a luat deja acest examen acum zece luni. Datorită ei, știam exact care este structura examenului și toate trucurile deosebite. Am luat o ceașcă de cafea (Dumnezeule, ce groaznică e cafeaua la hoteluri …), am luat și un sandwich și m-am așezat la masă cu telefonul în mână. Am mai citit puțin noutățile: „Trenuri noi pentru Deutsche Bahn”, „Doamna Merkel vorbește despre Brexit” (se pare a fi nemulțumită de britanici) … Mă uit la ceas și îmi dau seama că trebuie să îmi termin ritualul de dimineață. M-am dus în camera mea și m-am întrebat din nou dacă trebuie să repet ceva. „Nu”- mi-am zis – „Ești pregătit!” Mi-am luat costumul și am ieșit. Recepționerul a chemat deja un taxi. Călătoria a durat aproximativ 15 minute. Traficul nu era aglomerat, orele de vârf în trafic trecuseră deja. Din fericire, examenul era la 10 dimineața. Taxiul s-a oprit lângă o clădire înaltă. Asociația Medicală din Hamburg!
Am mers cu liftul la etajul 13. O doamnă m-a dus în sala de așteptare. Era ora 9:30 și trebuia să aștept până la ora 10. Nu am văzut niciun alt candidat. (Să fiu oare singur aici?) La ora 10 a venit un doctor și m-a dus într-o cameră unde îl așteptau alți doi colegi. Doar câteva gesturi de amabilitate, au explicat structura examenului (pe care o știam deja) și a început examenul. Examinatorul ținea un cronometru în mână. (Mă gândeam, ce-i cu cronometrul ăsta? Sunt singurul aici …).
Doamna medic, care a jucat rolul unei paciente, a început să enumere problemele sale: „Am simțit dureri în partea dreaptă de sus a abdomenului după ce am mâncat …” – „Aha, calculi biliari! Bine, ușor!” – m-am gândit eu. Trebuie să iau anamneza, dar „pacienta” mea nu avea răbdare. „De ce puneți atâtea întrebări, domnule doctor? Vreți să spuneți că iau droguri? Nu pentru asta am venit!” – și așa mai departe. Doamne, Dumnezeule, cât de insistentă era! Dar știam că trebuie să mă comport în conformitate cu protocolul. Mi-am păstrat calmul și am spus câteva cuvinte de încurajare. Ea a încetat să mai pună întrebări și astfel am putut să termin anamneza. În timpul acela, doi medici tăceau și scriau ceva. Unul dintre ei se uita la cronometru. (Din nou acel cronometru!) Pacienta mea avea o mulțime de întrebări: „Ce se întâmplă, domnule doctor? Voi avea vreo intervenție chirurgicală? Oare voi muri?” Eram foarte calm și i-am răspuns la toate întrebările. Cred că am arătat destulă compasiune, dar nu prea multă. (Am auzit că una dintre candidate nu a luat examenul pentru că a fost prea compătimitoare. Deci, nu este o opțiune să plângi împreună cu pacientul). În timp ce îi explicam pacientei care este situația, mi-am amintit de Cristina cum spunea: „Atunci când vorbești cu pacienții, nu folosești termeni experți!” Am făcut tot posibilul să nu spun cuvântul „colelitiază”. La un moment dat, celălalt doctor a spus: „Timpul a expirat. Veniți cu mine în altă cameră!” (Unde ne ducem acum?)
Am ajuns într-o cameră mică: o singură fereastră, un scaun și bineînțeles – un ceas. (Într-adevăr? Nu erau alți candidați. Amuzant.) Mi s-a dat un formular pe care îl știam. (Împreună cu Cristina am completat de atâtea ori formularul respectiv de scrisoare de externare, că știam deja toate trucurile.) „Aveți 20 de minute” – a zis medicul și a părăsit camera. Am început să scriu. Propozițiile îmi veneau ușor. Dar la început m-am gândit că 20 de minute nu vor fi suficiente pentru a scrie totul. Slavă Domnului, am exersat suficient pentru a scrie o scrisoare de externare timp de 19 minute! (Ok, acum voi verifica dacă am scris totul corect.) Tocmai citeam prima propoziție când doctorul s-a întors. (De ce ar trebui în general să citesc scrisoarea?!)
L-am urmărit până în prima cameră, unde așteptau cei doi medici. A sosit timpul să vorbim cu medicii. („Acuma folosește termeni experți!” – mi-am amintit din nou de cuvintele Cristinei.) Prezentarea pacientului meu a decurs bine. Ei bine, chiar am practicat de multe ori cu Cristina. După prezentare au urmat întrebări de genul ce analize aș efectua pacientului: ecografie, ERCP și așa mai departe. Am răspuns rapid la întrebări și medicul șef nu mai avea întrebări. (Nu mai există întrebări? Asta-i tot!) Medicul cu cronometru (cronometrul era încă acolo, desigur) a spus că mai avem timp și că acum pot spune doamnei pacient ce vom face.
Acuma urmau explicații îndelungate despre ERCP, ecografie și CT. În cele din urmă, s-a dovedit că pacienta mea nu a înțeles nimic despre canalele biliare și calculii biliari. (Cred că glumește!!!) Am rămas calm. Am încercat să-i explic din nou și ea a vrut să-i arăt imaginile cu canalele biliare. („Nici o problemă” – m-am gândit.) Am făcut ce a dorit, dar a avut mai multe întrebări: „Dar doctore, de unde sunt aceste pietre?” („De la Alpha Centaura” – am dorit să răspund.) „Din vezica biliară”- i-am zis. În sfârșit a înțeles și discuția noastă s-a terminat.
Doctorul cu cronometru mi-a oferit o listă cu zece termeni medicali pe care trebuia să îi explic. (DA! Toți cei zece termeni de pe lista Cristinei!) Am avut 5 minute, dar am scris totul în 3 minute. Am dat hârtia doctorului. El a fost surprins: „Ați terminat deja?” („Uite foaia” – m-am gândit.) Examenul s-a terminat. M-au întrebat și alte lucruri: cu ce mă ocup, de unde vin și așa mai departe. Am strâns mâna, m-am salutat și am ieșit repede.
Soarele strălucea și aveam o senzație bună. Am sunat-o pe doamna Željkica și pe Cristina și le-am povestit cum a fost. Era ora 11 și aveam toată ziua liberă. Acum era timpul să vizitez orașul.
A doua zi dimineață am părăsit hotelul. Eram în avion când am primit un e-mail prin care mă anunțau că am trecut examenul. Acum poate începe noua mea aventură în Germania!
